rostul uitarii
Posted on | September 25, 2008 | by Brietta |
Deci, cam asa. De cand ma stiu nu am retinut numele persoanelor abia cunoscute; nu-mi stiu numarul de telefon - si nici pe al altor persoane-, nu stiu adresa la care locuiesc acum - flotant, nu-mi stiu CNP-ul; … ca sa nu mai vorbesc de multitudinea de maruntisuri zilnice ce le uit instant. Nu stiu multe!
Sa revenim la subject. Saptamana trecuta am primit un cod (4 cifre) care sa ne permita accesul prin cladirea companiei in care lucrez. Ei bine, din momentul in care am cetit acest cod…pinul cardului de salariu s-a sters complet din mintea mea 
Am avut cateva flash-uri de combinatii pe care le-am incercat dar, degeaba: ERROR!
Astfel, am acum cardul de salariu blocat si, viata-i minunata!
Veti spune, pentru o persoana ce nu obisnuieste a tine minte lucruri, de ce naiba nu mi-am notat undeva acest pin? L-am avut notat (memoria telefonului mobil) dar, acum 2 saptamani cand mi-am schimbat telefonul, am decis sa-l sterg caci, e simplu, il stiu si cu singuranta il tin minte 
In fine, in caz ca patiti la fel, treaba se rezolva foarte repede. Sunati la numarul afisat pe ecranul sau deasupra bancomatului; cei de la banca vor debloca pentru voi cardul; mai apoi completati o cerere de remitere pin la o sucursala a bancii. In maxim 10 zile lucratoare (sau poate chiar mai devreme) veti primi un nou pin.
Pana una alta uitarea e buna si necesara. Vorbesc serios, numai datorita ei putem asimila noi info si ne putem deschide viitorului. Umbra uitarii ne vindeca si insenineaza deseori.
Raman aceeasi! 
Comments
3 Responses to “rostul uitarii”
Leave a Reply
September 25th, 2008 @ 12:59 pm
Mda, eu ma banuiam de ramolisment fiindca nu mai stiu nimic din tot ce cunosteam candva… Poate dorm undeva in memorie toate datele care mi-au adus candva porecla de enciclopedie ambulanta. Problema este ca oricum, ca orice enciclopedie, mintea mea colcaia de informatii nefolositoare. Nu la modul pragmatic. Pe de alta parte, ceea ce stiu acum, in calitate de economist, atat de putinul cifrelor (aceleasi in doar cateva combinatii) ma face sa rosesc!
September 25th, 2008 @ 1:48 pm
se intampla si la case mai mari. no worries!
eu uit etape din viata mea pe masura ce traiesc altele
e destul de suparator, dar creierul omului este limitat. nu poti tine minte chiar toate prostiile.
dar pin-ul de la card e mai important decat codul de intrare in cladirea in care lucrezi. in cel mai rau caz suni un coleg sa vina sa-ti dea drumul inauntru.
ce s-a intamplat cu cardurile de acces in cladire totusi?
September 25th, 2008 @ 2:47 pm
@me: multa lume isi uita cardul si ajugea sa cerseasca pe la usi accesul.
Abilitatile de socializare m-au ajutat sa aflu codul de acces utilizat de secretare si manageritele de cladire
Am transmis informatia mai departe..si astfel, toata lumea folosea codul respectiv.
Stapanirea a aflat si ea si a luat masuri; a schimbat codurile vechi si ne-a inzestrat pe fiecare cu cod personal … si, cam asa.