Filme cu si despre oameni gri

Posted on | December 2, 2008 | by Nanescu |

Ziua de 1 decembrie a constituit un prilej pentru HBO de a programa filme romanesti. Astfel, ieri doritorii au putut sa vada mai multe scurt si lung metraje productie autohtona. Apreciez enorm demersul postului desi ceea ce am vazut m-a cam dezamagit:

- Venetia, scurt metraj in regia lui Florin Piersic Junior cu un batranel care suna la o agentie de voiaj deoarece doreste sa plece de azi pe maine la Venetia. La final are o rasturnare de situatie care ar putea justifica filmul si rasul unor spectatori.
- Bricostory, scurt metraj semnat de Andreea Paduraru (a regizat mai multe videoclipuri transmise pe Atomic acum ceva ani). Este o poveste simpla, filmata cu o camera pe un trepied (e greu cu fondurile pe la noi!) despre un cuplu care isi renoveaza apartamentul. Din aceasta cauza ajung sa faca diverse cumparaturi in Bricostore, ocazie cu care femeia este remarcata de unul dintre vanzatori
- Razboi pe calea undelor in regia lui Alexandru Solomon. Sincer, singurul comentariu negativ ar fi ca pe alocuri imaginea scapa in teatral si simbolistica e usor fortata. Ah, si voice overul e cam plat. In rest, e absolut ok. Prezinta informatii pe care privitorul le poate decripta dupa sistemul propriu de valori, reuseste sa reuneasca personaje care au jucat un rol esential in poveste si incearca sa prezinte si pozitia SRI-ului. Personal, il admir pe domnul Solomon fiindca a ales un gen atat de greu de realizat cum este documentarul!
- Megatron - Palm D’or pentru scurtmetraj obtinut anul acesta de Marian Crisan. Aveam asteptari mari de la filmulet. Senzatia de dupa vizionare a fost asemanatoare cu cea de coitus interruptus. Mai aveam putin si ma puneam pe urlat!
- Restul e tacere - mi-am exprimat parerea cu alta ocazie….
- Joi, scurt metraj regizat de Hadrian Marcu. Povestea urmareste existenta simpla a unei muncitoare de fabrica ce ajunge sa faca sex cu seful de sectie. Mda, povestesc cam aiurea, dar m-am plictisit! Dincolo de scena de sex destul de decoltata, dar pentru care trebuie sa ai rabdare, nu stiu ce ar putea gasi spectatorul ca mobil de vizionare…
- Nunti, muzici si casete video - nu am mai avut rabdare sa il vad….
- Valuri - scurt metraj de Adrian Sitaru. E drept ca povestea m-a facut sa ma gandesc la cat de usor si total sub semnul hazardului se poate schimba viata unui om, dar nu mi-a produs niciun seism in forurile interioare….

Vorbind cu omul pe care l-am condamnat sa se uite la aceste filme impreuna cu mine, am ajuns la concluzia ca avem o cinematografie cu oameni gri. Toate personajele sunt gri, toate filmele zbiara a mizerie. Viata e de cacat intr-o proiectie gen cinéma vérité capabila sa te faca sa iti tai venele. Ma incapatanez sa cred ca, desi suntem un popor de oameni gri, mai exista si sanse pentru povesti frumoase, solare, in care sa se strecoare putina magie, povesti capabile sa te zguduie la fel cum pot fi povesti oribile spuse in asa fel incat sa iti traga un pumn in stomac si sa iti taie respiratia, nu sa te faca sa strambi din nas a plictis. Pe mine filmele enumerate mai sus nu ma misca. Poate ca m-am adancit atat de mult in mizeria zilnica incat astfel de povesti nu imi mai spun nimic…

Comments