10 Items or Less

Posted on | December 24, 2008 | by Nanescu |

Aseara pufneam si trosneam. M-am vazut cu E. ca sa ii impui capul cu supararile mele. Narile mi se umflau a furie cand ma gandeam ce an tembel am avut. Genul acela care te morcoveste, te ia pe sus si te duce la finalul sau fara ca tu sa iti dai seama. Ma rog, de fapt ce ma racaia mai tare era ca acesta a fost anul in care am deschis ochii si am vazut ce fac, cum ma inregimentez fiind un produs social perfect. Uff, ma apucase strechea si parca bausem gaz aseara!

E. ma mangaia pe mana si incerca sa imi explice ca e bine ca imi manifest furia, dar ca ar fi cazul sa imi si treaca. Deodata, a avut o idee salvatoare: mi-a propus sa vedem un film. Am zis ok cu jumatate de gura. Aceasta fiindca nici unul dintre noi nu avea DVD-urile acasa, ci la capitala. Nu puteam sa vedem decat un film la TV, ori un film la TV poate constitui moartea oricarei pasiuni. E. si-a scos telefonul si a sunat un prieten care ne-a comunicat ca putem prinde un film pe HBO - 10 Items or Less. Zis si facut. Am plecat in tromba din baruletul plin de fum cu o destinatie precisa: canapeaua din sufrageria parintilor lui E. Am dat drumul la timp. Filmul urma sa inceapa in jumatate de ora. Intre timp, ne-am delectat cu bucati din filmul lui Solomon - Apocalipsa dupa soferi. In fine, E. s-a uitat, iar eu am vorbit la telefon cu o prietena.

Nu stiam nimic despre film. Doar ca din distributie fac parte Morgan Freeman si Paz Vega. Hmmm…. Asta putea fi suficient sau nu!
Dar filmul e foarte tare:

E simplu. E minimalist. E underground. Banuiesc ca s-a facut si cu buget redus .

Morgan Freeman e implicat cu totul. (De altfel am si ranjit cand i-am vazut numele ca producator executiv al peliculei pe generic . I-as fi spus si lui E., dar imi dormea demult cu capul in poala si nu am avut inima sa ii alung somnul nici macar ca sa ii multumesc pentru felul in care a gestionat o situatie de criza… cu mine .).

Povestea este atat de umana si de verosimila (da, verosimila) incat devine minunata. Un actor batran si ofilit se gandeste sa se implice intr-un nou proiect. Evident, nu este deloc convins asa ca se apuca de documentare doar ca sa nu stea degeaba. Rolul pe care ar trebui sa il joace este de manager al unui supermarket. Astfel, omul ajunge intr-un supermarket si incepe sa observe toate micile detalii ce l-ar putea ajuta in construirea personajului.

Problemele apar cand nu mai vine nimeni sa il ia si isi da seama ca nu are cum sa ajunga acasa. Din acest motiv, casuna pe capul casierei de la casa “10 produse sau mai putin”. Acesteia i se face mila de neajutoratul si dezorientatul actor si ajunge sa isi petreaca intreaga zi in compania lui. Ce se intampla mai departe e usor de povestit numai ca scenele si-ar pierde din savoare. Prietenia dintre cei doi evolueaza atat de usor si de natural incat devine navalnica. Este foarte interesant cum Brad Silberling, regizor si scenarist, reusese sa surprinda modul nelimitat in care oamenii sunt capabili sa se daruiasca unui strain stiind ca nu il vor mai vedea niciodata!

Comments