Ficţiune de aprilie

Posted on | March 21, 2009 | by Nanescu |

Doamne, cât de mult rău putem face gratuit! Pentru asta pe limbă ne gâlgâie vorbe ascuţite ca un tăiş de cuţit. Dor şi nimeni nu stă să descâlcească faptul că în spate li se ascunde propriul nostru strigăt de ajutor.
Ne răzbunăm urât folosind cuvintele pe post de pietre. În încercarea de a ne ascunde propriile răni lovim cu putere. Dar rănile rămân nepansate şi supurează cu furie la infinit. Sau până când facem cangrenă şi ne vedem obligaţi să ne smulgem membrul din interior.
Într-un final plânsetele şi implorările ce scâncesc a iertări se izbesc de liniştea reverberată de o încăpere goală. Ne iubim de propria ură, angoasă, neputinţă, durere şi suntem asmuţiţi cu brutalitate înapoi. Cădem. E bine în viaţă să cunoaştem şi perspectiva văzută de la orizontală. Este momentul când înainte ni se conturează opţiuni. Putem să ne târâm înainte prin mocirlă sau doar pe covor. Putem să ne ridicăm în picioare drepţi ca un par şi la fel de inerţi. Putem sau decidem să murim. Renaşterea e posibilă pentru prea puţini dintre noi!

Comments