In flacari
Posted on | March 31, 2009 | by Nanescu |
Am fost aseara la concertul In Flames de la Arenele Romane. Ce sa zic?! Inceputul mi s-a parut jalnic fiindca sunetul suna ca dracu. Abia cu Lost mi-am mai revenit in simtiri si am mai consumat cateva beri
. Incepusem deja sa ma pilesc de la caldura din nenorocirea de cort pe care oamenii o instalasera ca sa complice lucrurile. Erebus m-a tras de maneca suparat: “Ba, astia nu imi mai vand bere! Cica sunt beat! Cum dracu’ sa-mi zica, ma, ca sunt beat?!”. “Nu-i bai. Ma duc eu sa iau ca mie o sa imi vanda”. Si m-am dus si am luat.
Erebus nu avea tigari asa ca am socializat pentru portia zilnica de nicotina. Am intalnit niste copii din Cluj, foarte simpatici. Una dintre fete a ajuns la concluzia ca, daca toti psihologii licentiati sunt ca Erebus, poate ar trebui sa faca alta scoala. I-am parasit, desi erau simpatici, ca sa rupem randurile la buda si sa generam scandal. Nimic grav numai ca, la intoarcere, l-am pierdut pe prietenul nostru L. (pentru care am tot respectul. Mi se pare genial ca un profesor universitar de peste 45 de ani sa bata sute de km doar ca sa vada o trupa care ii place
). Norocul a fost ca el nu ne-a pierdut pe noi si l-am auzit vorbindu-ne din spate: “Bai, cum dracu’ ati ajuns asa in fata”. “Croit loc cu cotul vesel. Ramanem aici?”. “Da, la sufocare!”. Langa noi era un pusti de 21 de ani in care eu nu am vrut sa ma imping fiindca am observat ca tine in maini o camera de filmat semi-profesionala. In timp ce eu ii explicam lui Erebus cam cat costa o astfel de camera, am aflat ca e de la UTV si ca habar nu avea in ce se bagase fiindca, la urcarea pe scena a In Flames, pogo-ul a inceput instant si al naibii de agresiv.
Mi-am croit loc pana mai in spate croind pumni si coate si deschizandu-i calea si lui L. Pe Erebus il pierdusem in multime. M-am uitat si dupa omul cu camera dar fusese impins intr-o parte. Am ajuns intr-un punct in care m-am infipt bine pe doua picioare si am inceput sa croiesc coate in stanga si dreapta intr-o descatusare de energie fantastica ce m-a trezit din betie. In spatele meu se ingramadeau niste pusti de liceu. Am avut grija sa nu ii pocnesc. Si saream. Si impingeam. Si tot excelul se exorciza din mine intr-o violenta ce ma epuiza si ma spala de ganduri negre. L. imi zice: “Uita-te in spate!”. Atat in spate cat si in fata era macel. Langa mine un tip ma intreaba: “Unde e prietenul tau?”. “Isi rupe gatul prin fata. Auzi, nu ar trebui sa bei cola. Iti face rau.” Am vrut sa ii iau cutia si sa i-o arunc. Ii vedeam aievea traiectoria urmarita de stropi reci. Dar l-am lasat in pace. Am si eu o varsta, naibilor!
Am uitat pentru cateva clipe pline de energie, sudoare, bere si muzica ce s-ar fi putut auzi si mai bine daca organizatorii ar fi depus mai mult efort ca timpul trece si ca nu voi apuca sa cunosc toti oamenii interesanti si sa traiesc toate povestile frumoase la care as fi avut acces daca nu m-as fi angrenat in sistem.
Si fiindca nu pot sa surzesc pe nimeni cu System, Cloud Connected sau Trigger
:
Comments
2 Responses to “In flacari”
Leave a Reply


April 2nd, 2009 @ 12:49 am
[...] DeViata.ro [...]
April 6th, 2009 @ 12:35 pm
secunde care sunt cat o viata de om asta traiesc eu la concerte am momente cand sunt visceralizat de muzika care se aude trairile sunt adunate si sufocate intr-un colt din viata mea sunt de acord e un gest egosit vreau sa raman cu ele cat mai mult uneori nu-mi sunt foarte clare dar si asta e frumos pentru ca luciditatea dusa la extrema e daunatoare momentului de multa vreme merg si traiesc concertele alaturi de nanus sa fim sanatosi si cu optimism in ochiul dilatat imi doresc sa apucam si varsta cand o sa fim senili dar cu momente de luciditate in vremea cantarilor e drept pana atunci mai e cale lunga sau nu…in toate astea exista si o certitudine -azi esti maine nu mai esti …in concluzie rock roll