Longford
Posted on | June 9, 2009 | by Nanescu |
Tocmai cand intrasem in sevraj fiindca nu mi-am luat dvd-playerul in minunata Oltenie am dat la HBO de un film ce parea interesant si pe care nu il vazusem - Longford.
Filmul prezinta relatia dintre lordul Longford, vajnic luptator pentru reabilitarea puscariasilor britanici, si o ucigasa celebra in Marea Britanie pentru uciderea a 5 copii. Myra Hindley a fost considerata doar o complice a iubitului sau violent, Ian Brady, considerandu-se ca acesta din urma a manipulat-o fortand-o sa ucida. Ce mi-a placut la film este ca se balaceste intr-o tona de gri, aruncandu-te de pe o pista pe alta si facandu-te sa iti dai seama ca adevarul nu exista decat la nivel conceptual.
Fenomenal jocul lui Jim Broadbent (pe care eu una il tot vedeam suprapus peste Harold Zidler
) in rolul lordului Longford. Sincer, urmarind filmul, mi-am dat seama ca nu prea inghit galusca cu a doua sansa. Desigur, in orice individ, zace toropita de norme sociale o bestie ucigasa. Desigur, in contextul propice unui astfel de act, oricare dintre noi ar putea infunda puscaria. Si, cu toate astea, ororile la care Myra Hindley a fost supusa in puscarie nu m-au emotionat. M-a intrigat doar incrancenarea cu care lordul Longford se incapataneaza sa ii acorde a doua, a treia, a n sansa. Sa fie doar credinta catolica cea care il anima sau fascinatia erotica pentru criminala il obliga sa isi puna reputatia in joc?! In final nu cred ca are importanta. In final, iti dai seama ca exista si oameni foarte buni, oameni care raman buni indiferent cat de mult le este inselata increderea de cei din jur. Indiferent de tenta romantata a filmului, in final asta e singura concluzie la care am ajuns: exista si oameni buni care persista in bunatatea lor si u am putut decat sa ma mir…
Comments
6 Responses to “Longford”
Leave a Reply


June 10th, 2009 @ 9:15 am
Sufletu meu, da unde le gasesti mama draga?
Chiar ma gandeam de dimineata ca de cand va facurati liber-cugetatori si fri-lancieri, si aveti tot timpul din lume, s-a lasat o tacere apasatoare peste dulcele glob…
June 10th, 2009 @ 9:52 am
da, fiecare dintre noi are atat capacitatea de a face bine cat si capacitatea de a face rau! acu, depinde de zane cum inclina balanta. altii staruiesc in prostie…
totusi, ulciorul merge de mai multe ori la apa!
June 10th, 2009 @ 11:27 am
Pai s-a lasat ca nah! Daca e sa zaci ca o besnita o faci ca lumea: adica nu mai faci absolut nimic. Eu, cel putin, ca PicPoc e santierist. Chiar ma intreb daca o fi luat o grinda la scufita de e asa tacut!
June 10th, 2009 @ 9:18 pm
N-am luat decit pet-uri in scufita…lucru mare hidratarea asta. Trag tare, cica’n toamna ar fi inaugurarea.
June 11th, 2009 @ 9:05 am
Avea Andries un cantec, Mesterul Manole parca se chema…neste chestii cu inaugurarea, foarte fain.
Tre sa stie Anisoara, ca toata Facultatea m-a innebunit cu acest cantautor
June 11th, 2009 @ 2:07 pm
Ha ha! PicPoc nu gusta Andries!