Cand nu stii…

Posted on | October 28, 2009 | by Nanescu |

Niciodata nu stii. Nu stii nimic. Nici macar ce crezi ca stii, dar e misto sa te amagesti ca ai stii. E o chestie care ti se preda de cand esti mic si vine in forma sigurantei afisate de parinti in ceea ce te priveste si nu numai. Singura chestie e ca tie nu iti pasa. Vrei sa te joci. Si sa nu cresti. Sa nu cresti niciodata! Numai ca viata ta nu e o poveste, nu e o nuvela, nu e cu nimic diferita de cea a celor din jur. Si astfel, cresti, te maturizezi, chipurile!, odata cu cei de seama ta. Si uite asa te trezesti la un moment dat intr-o camera de spital plina de oameni mult mai in varsta decat tine ca esti singurul adult. Ca trebuie sa te comporti ca atare. Ca nu trebuie sa lasi copilul ala care locuieste in tine si nu vrea cu niciun chip sa plece sa iasa la lumina! Stii chestia asta, dar te sperie. Te sperie asa ca paralizezi un moment. Ramai fara replica. Si secundele trec. Si tu stii ca trec. Si mai stii ca trebuie sa faci ceva. Asa ca tragi aer in piept si te apuci sa te comporti ca un adult. Alergi. Rezolvi. Dai telefoane. Iti pui banii pe categorii in fiecare buzunar. Alergi. Respiri. Nu mananci. Nu ai timp de somn si nici de panica. Urasti faptul ca ai crescut, ca esti doar tu, ca trebuie sa rezolvi lucruri, ca trebuie sa iti asumi responsabilitati. Alergi. Ai vrea sa fugi departe, dar ramai pe loc, in curtea spitalului si astepti. Iti cumperi un pachet de tigari din care nu fumezi. Te uiti la el. Il pui in buzunar. Nu ai timp de tampenii. Nu ai timp si sunt atatea de facut. De ce?

Comments