Racord pe conopida

Posted on | December 4, 2009 | by Nanescu |

Niste oameni simpatici care lucreaza intr-o agentie de publicitate m-au invitat sa vaz cu ochii proprii cum se filmeaza un spot. Initial mi s-au bulbucat ochii de suparare fiindca numai ce ajunsesem in studio si ma zgaiam la un dolly (nu oaia, ci chestia aia pe roti ca un carucior care nu e carucior si care se pune pe sine si care permite miscari de camera line) cand a venit tanti producatoarea si mi-a zis ca locul meu e undeva in spate, langa WCu, dupa un paravan unde e adevarat ca era crapelnita, dar nu aveam decat un video assist. Mi s-a explicat ca regizorul se oftica in caz ca apar in zona gura casca. Problema mea era insa ca pe monitor vedeam cum trag oamenii niste duble, triple, etc. dar nu aveam acces la making off. Solutia a fost ca am inceput sa migrez din fundul salii spre locul unde se intamplau toate. Intai am vorbit cu actorii, apoi cu un tehnician, apoi cu mai multi, apoi cu operatorul si apoi cu regizorul. Astia din urma erau straini si aveau o logoree si o dorinta de a iesi in evidenta ceva de speriat asa ca, destul de repede, m-am lipit pe scaunul de langa regizor si am inceput sa stau la povesti cu omul. Ceea ce mi s-a parut extrem de interesant era relaxarea oamenilor implicati. Nu erau deloc preocupati de chestii cum ar fi racordul. Daca am inteles ca la un platou de mancare nu conteaza daca avem cartof, ceapa, morcov intr-un cadru, iar in urmatorul morcov, ceapa, conopida, femeia care machia haleala explicandu-mi: “Come on! Nobody will notice in a 3 seconds shot!”, la actritele cand despletite, cand cu parul impletit in coada m-au pierdut complet. Oricum, am uitat repede tot ce nu imi convenea fiindca, cum stateam eu cuminte in scaun, regizorului ii suna telefonul. Omul raspunde si incepe o conversatie. Inainte de asta imi spusese ca o sa mai traga o dubla si e gata treaba in primul decor. Astfel, am profitat de ocazie si, cand asistentul de regie a intrebat ce urmeaza, i-am strigat “Inca una!”. Omul debusolat a intrebat inca o data sperand sa ii raspunda regizorul, dar discutia telefonica era in plina desfasurare. I-am raspuns tot eu: “Inca una si gata!”. Eh, in momentul asta, asistentul de regie s-a intors si a racnit: “Inca una! Pregatiti-va! Liniste!” si s-a intors spre mine. In momentul in care s-a auzit cuvantul: “Actiune!” m-am simtit cam cum ar trebui sa se simta Dumnezeu si mi-am zis ca senzatia asta e una care usor poate da dependenta!

Comments