Casanova, identitate feminina

Posted on | February 12, 2010 | by Nanescu |

sau ce cacaturi sug banii de la C.N.C.

Desi eu vroiam sa scriu despre concertul in aer liber (era un frig de crapai) care s-a tinut in interior (de unde si sunetul prost) sustinut de Air aseara, am ajuns la cinema. Eu, doi tineri cuminti si inca 7 vulturi ai Domnului (adica persoane cu varsta 70+). Acum, ce am vazut pe ecran trebuie povestit. E musai. Si o voi face de data asta fiindca eu chiar zic ca oamenii nu trebuie sa isi piarda minute pretioase din viata urmarind acest film care poate ar fi avut sens daca era facut fix in anul 1990. In 2010 filmul acesta comunist, prafuit, stupid, pe care l-am banuit ca ar fi o parodie dar am renuntat la banuiala foarte repede nu trebuia sa vada lumina ecranului. De ce? Pai sa povestim.

Personajul principal este o fata, Ioana, interpretata de Maria Dinulescu, actrita care se incapataneaza sa joace sa nu ii spunem curve ca suna urat, ci personaje provocatoare, desi nu ii ies. Dar ce stiu eu?! Se pare ca eu si inca 3 nebuni, (a se citi nebune ca barbatii s-au extaziat toti), credem ca a jucat groaznic in Pescuit Sportiv. Dar sa revenim. Filmul incepe cu o reclama la prezervative in care Ioana e personajul principal, reclama ce e sursa unui conflict in familie. Desi mama si bunica sunt ingaduitoare, tatal, ofiter de armata, se inflameaza instant. Da-i scandal, da-i urlete. Fata isi aduna 3 chiloti si-o boarfa si pleaca din sanul familiei. Cum acasa la iubit nu-i raspunde nimeni, ajunge sa doarma in gara unde, dimineata, inainte de a merge la munca, o pune pe fuga o curva. La munca fac misto colegii de ea, seful o dojeneste ca in filmele de demult. fata are narav si pleaca de la munca. Problema e ca nu o mai angajeaza nimeni asa ca ajunge sa boceasca intr-o spelunca. In spelunca este Gino, mare mafiot roman care ii da niste bani, mai multe milioane, numai asa ca e ea frumoasa. Ii mai da si o carte de vizita sa il sune femeia sa aranjeze neste treburi, ghidusii, cu frisca si nebunii. Buuun! Daca spectatorul rezita pana aici, va trebui sa suporte in continuare multe alte tampenii. Fata il suna si pe directorul de creatie al spotului la prezervative. Ala o ajuta din bunatatea largii inimi si o plaseaza la el in studio ca omul ar fi putut sa fie pictor, dar viata e grea, foamea e rea. Buun! Duduia nu numai ca merge la asta fara probleme, la fel de natural cum a luat banii mafiotului, dar ii mai recita astuia si o serie de reguli idioate ce nici macar nu mai apar pe parcursul filmului, dar asa ca sa fie treaba treaba si sa se mire privitorul ce bou e creativul si in limba dupa fata. In fine, trece timpul, asta se incardaseste cu Gino, danseaza lasciv pentru niste pustani, un babalac in pragul mortii, mare intelectual, si un arab. Evident, toate fara sex. In plus, fata mai are si un tupeu fantastic in relatia cu Gino pe care il lasa balta fiindca nu mai are chef sa fie dansatoare. Nu conteaza ca, daca te duci in zona asta normal e sa vezi niste ticalosii si nu o fatuca care danseaza ca la o petrecere din primul film cu liceeni. In fine, sa spunem ca asta e un alt film, cu sange si violuri, al unui alt regizor, tot roman. Mergem mai departe. Ioana este angajata de directorul de creatie, ajuns amantul ei, in echipa care se ocupa de campania electorala a unui intreprinzator - prilej pentru o bucata buna de film ce ilustreaza doar ce in ce mizerie cumplita traim, ce trista e viata si cum nu ne ajuta politicienii, bla, bla, bla, bla, mai lipseste un imn cu “Cinstim Partidului…”. Undeva apare si o secventa in care fata merge acasa, la parinti, intra in dormitor, si se saluta cu tatal ei, apoi pleaca pe strazi fiind ridicata de politie. Mie treaba asta mi s-a parut halucinanta. Adica tatal ei, militar de cariera, nu o ia de ciuf cand fuge de acasa, nu pune politia pe urmele ei, dar politia o ia cu duba ca ea merge noaptea pe strada. Pe bune?! Dupa lungi minute, Ioana isi da seama ca ea nu poate salva lumea facand politica. Se angajeaza la un centru de copii orfani. MAre fericire! Ioana isi face datoria morala fata de societate si e foarte fericita pana cand descopera un afis cu o fata disparuta. Repede se duce la pretenul interlop, care o iubeste sincer si platonic, si ii cere acestuia ajutorul. Asta incapabil sa o refuze caci ea e de nerefuzat si buna si tot ce vrei ii spune o adresa. In cadrul urmator Ioana si disparuta regasita coboara ca doua panselute vibrande din taxi si alearga in orfelinat. Ioana se intoarce acasa si ta-su, dupa ce filosofeaza pe canapea despre inutilitatea razboiului, ii spune ca e un suflet mare si e mandru de ea. Hai, pe bune?! Serios?! Asta vedem noi in 2010?!

Of, acum ca am vazut si acest film, la care vulturii Domnului pareau sa vibreze, ma duc sa ma dau pe net in cautare de cronici. Evident, de vreme ce nu mi-a placut filmul, ma astept ca acestea sa fie elogioase, pline de admiratie la subtilitatile autorului si ale actritei principale, atat de subtile incat mie mi-au scapat cu desavarsire.

Iaca si trailer de pe Cinemagia:

Comments